16 august 2010

Cum poti sa-ti invingi timiditatea


Getutza M. intervievata de Carmen pentru PocketCultures

Buna ziua Getutza, iti multumesc ca ai acceptat sa acorzi acest interviu Pocket Cultures. Ce le poti spune cititorilor nostri despre tine?

Am 48 de ani. Am lucrat ca operator chimist intr-un laborator al unei intreprinderi de prospectiuni geologice. Din motive de sanatate m-am pensionat medical. Locuiesc singura. Parintii mei au plecat dintre noi iar fratele meu locuieste in alt oras.

Locuiesti in Campulung Moldovenesc dintotdeauna ? Te rog povesteste-ne cate ceva despre orasul tau si atractiile zonei.

M-am nascut in Campulung Moldovenesc, asadar locuiesc aici dintotdeauna.

Campulungul este asezat la poalele muntelui Rarau. Orasul este un important punct de legatura pentru diverse rute turistice bucovinene, in special pentru vizitarea faimoaselor monumente de arhitectura medievala, manastirile: Voronet, Humor, Vatra Moldovitei, Sucevita, Dragomirna, Putna.

Si in oras avem puncte turistice atractive precum Muzeul “Arta Lemnului” si Colectia de linguri de lemn “Ion Tugui”, unica in Europa prin diversitatea exponatelor, Muzeul Etnografic “Ioan Gramada”.

Cum arata o zi obisnuita in Campulung Moldovenesc ?

Pentru unii, o zi obisnuita intr-un orasel ca si Campulungul ar putea parea plictisitoare. Nicidecum! Oamenii, gospodarii cum spunem noi, au foarte multe de facut intr-o zi. Vara trezirea este in jurul orei 5, iarna in jur de 6. Se hranesc animalele, apoi curatenie in grajd si mulsul vacilor si oilor. Urmeaza distribuirea laptelui si lucrarile specifice anotimpului. Vara, stransul fanului cu toate etapele: cosit, imprastiatul finului si adunatul lui pe capite sau in “jirezi”. Iarna, torsul lanii, impletit, tesut.

Iti place sa calatoresti si sa cunosti oameni noi ? Ce alte hobby-uri mai ai ?

Calatoriile sunt placerea mea. Anul trecut am participat la toate cele sase excursii organizate in cadrul programului “Calatorind dincolo de bariere” desfasurat de Fundatia Orizonturi. M-am bucurat sa merg impreuna cu colegii si prietenii de la fundatie dar si sa cunosc oameni noi in locurile pe care le-am vizitat. Auditiile muzicale si lectura ma preocupa deopotriva. Ascult muzica, muzica anilor ’80 in special, citesc cu deosebita placere pe Marin Preda, scriitorul meu preferat, dar si scriitori straini, precum Louis Bromfield cu “Vin ploile”.

Stiu ca te pasioneaza gatitul. Ne poti impartasi una din retetele tale romanesti preferate ?

Ca orice bucovinenca adevarata, sunt pasionata de gatit si, mai ales, de facut prjituri. Printre retetele mele preferate se afla “sarmalutele cu urda”: Iata cum se prepara:

½ kg. urda

2 cepe mijlocii

1 cana de orez

1 legatura de marar

sare, piper

200 g slanina taiata cubulte, calita

Se caleste ceapa, iar dupa 3-4 minute se adauga orezul si se mai calesc impreuna pana se inmoaie putin orezul. Se ia de pe foc si se adauga urda framantata cu mararul taiat marunt, sare si piper. Dupa omogenizarea compozitiei obtinute se adauga slanina calita. Se impacheteaza sarmalele in frunze de stevie sau sfecla oparite.

Va doresc “Pofta buna!”

Unde ai auzit despre Fundatia Orizonturi si cum te-ai hotarat sa incepi sa scrii intr-un blog ?

La primele internari participam la intalnirile Cenaclului literar “Floare de Colt” din cadrul organizatiei, care, la acea vreme, avea alocat un mic spatiu in cadrul spitalului. Asa i-am cunoscut pe cei de la Orizonturi. Mai tarziu am inceput sa particip si la alte activitati si programe ale fundatiei.

Nu aveam nici cele mai mici notiuni de lucru pe computer. Invitatia la programul “Blogging the Dream” a fost o provocare pentru mine. Am invatat notiuni de baza in lucru pe computer, navigarea pe internet, folosirea retelelor sociale si cum sa-mi fac un blog. Pentru mine blogul este un mijloc prin care ma pot exprima, ma pot exterioriza mai usor decat daca ar trebui sa vorbesc direct oamenilor. Chiar daca scrisul nu este punctul meu forte, incerc sa impartasesc din gandurile, framantarile dar si din bucuriile mele macar in cateva randuri.

De ce i-ai pus numele Singuratate ?

Am dat acest nume pentru ca singuratatea este sentimentul cel mai profund pe care-l am. Sunt convinsa ca exista multi oameni in lume animati de acelasi sentiment, oameni care traiesc singuri, izolati, fara prieteni, fara oameni apropiati care sa le deschida usa, sa le spuna un cuvant incurajator. Prin titlu am vrut sa sugerez toate acestea. Ma gandesc ca cine intelege sensul titlului si impartaseste acelasi sentiment poate ma va contacta. Astfel putem alunga singuratatea din viata noastra.

Care este cel mai bun lucru care ti s-a intamplat de cand ai devenit blogger ?

Poti sa afirmi ca blogging-ul ti-a schimbat viata ?

Ideea de blogging m-a atras in incercarea de a-mi invinge timiditatea, de a lupta cu singuratatea, de a face ceva nou si interesant.

Vin la clubul bloggerilor cu placere, cu bucuria de a-mi intalni prietenii, de a “descoperi” tainele si binefacerile lumii virtuale. Am reusit sa scap putin de timiditate si cred ca intr-o oarecare masura blogging-ul mi-a schimbat viata.

Ce parere ai despre Pocket Cultures, un site care “isi doreste sa fie un ghid printre culturile lumii ?

PocketCultures este o initiativa interesanta si instructiva. Iti da posibilitatea sa afli lucruri pe care nu le citesti in ziare, nu le vezi la TV. Oameni simpli, obisnuiti iti vorbesc despre viata de zi cu zi, despre obiceiuri si traditii, asa cum le stiu si le respecta ei. Informatiile vin direct de la “sursa” si de aceea au pe langa autenticitate, o anume savoare. Pe PocketCultures poti gasi oameni si lucruri despre care, poate, nu ai afla niciodata.

Am observat ca nu ai mai postat de ceva timp pe blogul tau. Vei continua totusi ?

Da, asa este. Nu am calculator personal, lucrez pe calculator fie la Club fie la o prietena atunci cand se poate. In plus, dedic mult timp hobby-lui meu, prajiturile... impreuna cu vecina mea facem prajituri pentru evenimente deosebite.


For English version click here


Un comentariu:

  1. Great interview, Getuza. Glad to see you get the recognition that you deserve!

    Best wishes,

    Eddie

    RăspundețiȘtergere