11 martie 2010

Calatorind dincolo de bariere


Am incheiat proiectul nostru Calatorind dincolo de bariere cu o prezentare de succes in comunitate. Fundatia Orizonturi si Centrul Scolar din Campulung Moldovenesc, Romania, au colaborat cu Corpul Pacii si USAID pentru a crea si implementa “Calatorind dincolo de barieie”, o initiativa de crestere a incluziunii sociale a beneficiarilor de servicii de sanatate mintala si elevilor cu nevoi speciale. Aceste persoane, in special in zona rurala a Romaniei, au oportunitati si resurse limitate pentru a-si explora imprejurimile, sa nu mai vorbim de a invata despre zona in care traiesc. Proiectul a permis unui grup de 20 de beneficiari de servicii de sanatate mintala şi elevi sa faca acest lucru intrun alt mediu de invatare, in cadrul comunitatii.


Vreme de sase luni ne-am intalnit de trei ori pe saptamana. Prima intalnire a fost destinata planificarii unei excursii de o zi cu scop educaţional-informativ complex, în diverse domenii precum geografie, istorie, cultură, ecologie. A doua intalnire a insemnat excursia in sine, participantii avand responsabilitatea inregistrarii observatiilor personale in forma scrisa, grafica, fotografica sau video. La a treia intalnire participantii au discutat despre experienta traita si au impartasit impresii de calatorie. Dupa sase excursii am realizat o brosura si pliante pentru a arata ce au invatat participantii la proiect, matertiale care au fost distribuite in comunitate.


Integrarea sociala prin acest proiect a diminuat izolarea si singuratatea in randul participantilor. Capacitatea de a stabili relatii a fost probabil unul din cele mai bune rezultate pe care le-am avut. Adultii s-au bucurat sa aiba grija de copii dornici sa o accepte pentru ca, in general, ei nu au sprijinul si grija necesare in propriile case. Elevii au dezvoltat o relatie mai deschisa, vesela, relaxanta cu profesorul lor care a remarcat ca elevii sunt mult mai deschisi cu ea, impartasindu-i problemele si grijile lor. Ambele grupuri, fiecare dintre ele stigmatizat, au vazut o imagine diferita, “adevarata poveste” a unora despre ceilalti. Participantii au devenit mai implicati la scoala, in organizatie si chiar impreuna, la clubul bloggerilor. Ei si-au imbogatit cunostintele, povestesc cu mandrie cunoscutilor si prietenilor despre implicarea in proiect, trezindu-le interesul. Surprinzator, cativa membri din comunitate si-au manifestat sprijinul pentru continuarea proiectului prin sponsorizari. In fapt, doi sponsori locali ne-au ajutat sa acoperim cheltuielile de cazare si astfel am putut organiza o excursie de doua zile. Prin acest proiect nu numai ca am imbunatatit potentialul individual, stima de sine, cunostintele si sanatatea participantilor, dar am si invitat comunitatea sa priveasca dincolo de stigma.


Proiectul a culminat cu Gala de prezentare in comunitate la Colegiul National “Dragos Voda”. Participanti la proiect, oameni din comunitate, elevi ai colegiului au foramt un public de aproximativ 100 de persoane. Am prezentat proiectul, am vorbit despre beneficiile integrarii in comunitate a participantilor la proiect, am aratat imagini din excursii si am oferit celor din public brosura cu articole despre experientele participantilor la proiect. Au cantat elevii din grupul de rock al Centrului Scolar, demonstrand inca o data ca ei nu sunt atat de diferiti de elevii din scolile “obisnuite”. Au participat si zece elevi ai Colegiului “Dragos Voda” cu prezentari ale unor puncte de interes din lume si un program muzical. Publicul a apreciat calduros aceasta Gala. S-au spart bariere sociale si s-a dovedit ca beneficiari de servicii de sanatate mintala si elevi cu nevoi speciale sunt de fapt membri capabili si activi ai comunitatii.


For English version click here.

2 comentarii:

  1. Este bun si interesant un astfel de proiect, dar CE se va intampla mai departe, dupa terminarea lui?
    Atata vreme cat legislatia si mentalitatea romaneasca nu se vor schimba, soarta unor astfel de persoane este pecetluita in Romania.
    Si spun asta din proprie experienta, fiind mama unui copil cu handicap psihic (si fizic)...copil pe care l-am adoptat la 3 zile, nestiind de problemele pe care le are, caci nimeni nu m-a avertizat.
    Copil pentru salvarea caruia m-am zbatut singura, caci medicii romani nu-i dadeau nici o sansa si-mi recomandau abandonul in centre de "specialitate".
    Copil care a fost batut la scoala, umilit si batjocorit, pana cand am luat decizia de a parasi Romania, acum multi ani.
    Acum, acest copil si-a gasit un echilibru nu doar medical, dar si social.
    Si nu resimte defel ca este inconjurat de straini...ba, dimpotriva!
    Astfel ca pentru noi Romania nu mai exista decat ca un punct geografic, undeva pe o harta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un foarte frumos site-ului. Datorită eforturilor din trecut ....

    RăspundețiȘtergere