Daniel C

Comparativ

Umbra foloseşte trupul

Ca pavăză pentru razele de soare

Şi supravieţuind zilei

Devine uriaşă înghiţind totul în sine.

Un tot care reanimat de lumina zilei de mâine

Uită importanţa umbrei confundând-o,

Numindu-şi strigătul somnului

Noapte.

Din mine spre vis

Se nasc pe lângă mine vise

Şi le dau cu piciorul

Şi zvârl din mână

Iar cei care mă văd în somn

Cred că am spasme de coşmar

Dar în realitate e euforie

Pentru că dacă au început să mi se nască vise

Azi, mâine, peste-un an, o să te împlineşti şi tu.

Mesianic

Am sentimente de floare culeasă

Care se stinge-ntr-o vază pe masă.

Ca să mă-nvii

Plantează-mă-n tine

Dă-mi lumină şi lacrimi şi suflet cu ochii

Păstrează-mă bine sâşi-aşteaptă

Până ce nu vei rămâne decât rădăcină de floare.

In vizita la Muzeul Satului... de la Capu' Satului

Traditionala intalnire de joi a cenaclului „Floare de colt” a avut loc saptamana trecuta la Colectia Etnografica Bucovineana „Ioan Gramada”. Am fost invitati aici de proprietarul colectiei, membru al cenaclului nostru.

Dl. Ioan Gramada ne-a prezentat salile si spatiile cu expunere in aer liber in care sunt asezate, aidoma unei gospodarii traditionale, cele peste 7000 de obiecte etnografice: piese de ceramica, unelte, ustensile casnice, mobilier, port popular, cu precadere din zona Campulungului si a Bucovinei de Nord. Am remarcat harul de povestitor al pasionatului colectionar, cu nimic mai prejos fata de un ghid profesionist dintr-un muzeu de importanta nationala.

La invitatia gazdei noastre, intr-una din camerele ospitalierei sale case membrii cenaclului au omagiat memoria lui Mihai Eminescu, de la moartea caruia s-au implinit 121 de ani. S-a citit poezie si s-au exprimat diverse pareri cu privire la modul in care este prezentat poetul national in prezent, in mass-media.

Ii multumim domnului Ioan Gramada pentru orele deosebit de placute si interesante pe care le-am petrecut in colectia sa si promitem sa revenim!

For English version click here

Galerie foto/Photo galery

Ana

O lungă perioadă de timp am evitat să trec prin faţa spitalului de psihiatrie. Atunci când o făceam, o pisică sălbatică aveam în stomac. De fiecare dată căutam cu privirea fereastra camerei în care am stat şi valuri de căldură mă potopeau. La poartea spitalului îmi atrăgea atenţia o placă indicatoare: Fundaţia Caritabilă Orizonturi. Nu ştiam prea multe despre ce înseamnă o astfel de organizaţie şi în ce constă activitatea ei. Mă tenta să aflu, dar nu găseam calea, intrarea...

A long time I avoided passing through the front of the psychiatric hospital. When I did, I felt like a wild cat in my stomach. In every window I was looking about the room where I stayed and heat waves flooded me. At the gate of the hospital nameplates with Horizons Foundation charity used to draw my attention. I did not know much about what such an organization meant and how it worked, but I could not find the route to entry…